Crizantema la ghiveci începe să înflorească și să fie comercializată la sfârșitul lunii august, în România, perioada de vârf fiind în lunile octombrie și noiembrie. Florile pot rezista primelor înghețuri ușoare, inclusiv în luna decembrie.
Crizantema este una dintre principalele culturi în serele noastre din Mogoșoaia, jud. Ilfov, și ne mândrim cu numărul mare de varietăți, unele dintre acestea fiind conservate și transmise de-a lungul celor patru generații de producători din familia noastră.
Din cunoștințele și experiența pe care le-am dobândit, vă oferim câteva recomandări care să vă ajute să păstrați crizantemele dumneavoastră la ghiveci, în perioada iernii, și să vă bucurați de ele cât mai mult timp. Puteți afla mai multe informații despre această minunată floare aici.
Vă invităm să ne vizitați cultura de crizanteme, în sezonul de toamnă, și să consultați oferta noastră curentă de flori, plante aromatice și decorative, la secțiunea 🛒Catalog.
Crizantemele (sau tufănelele) sunt adesea considerate plante anuale, destinate eliminării după terminarea înfloririi de toamnă. Această percepție este eronată, deoarece Chrysanthemum morifolium este, prin definiție, o plantă perenă. Eșecul de a le păstra peste iarnă nu este cauzat de natura lor biologică, ci de aplicarea unor metode de iernare incorecte.
Spre deosebire de florăriile care le tratează ca flori de sezon, noi, în calitate de producători specializați, cultivăm crizantemele cu obiectivul de a le susține ciclul peren complet. Protocolul de iernare este simplu, dar necesită precizie.
Scopul acestui ghid este de a vă oferi instrucțiunile tehnice necesare, pentru a vă asigura că planta supraviețuiește repausului vegetativ și revine cu o înflorire mai viguroasă în sezonul următor. Respectând aceste recomandări, veți preveni putrezirea rădăcinilor și deteriorarea tulpinilor cauzată de îngheț și umiditatea excesivă.
Foarte pe scurt, două reguli de bază trebuie să urmați: apă puțină și protecție termică.
Tăiați tulpinile uscate la 10-15 cm de sol (stolon).
Mutați ghiveciul într-un spațiu rece (0°C−10°C).
Izolați pereții ghiveciului cu folie cu bule sau iută.
Udați o dată pe lună (sau mai rar), doar când solul este complet uscat.
Asigurați o ventilație minimă pentru a preveni mucegaiul.
Curățați suprafața solului de frunze uscate.
Nu tăiați planta la nivelul solului (rădăcinile rămân expuse la frig).
Nu lăsați ghiveciul direct afară, neizolat, în bătaia înghețului.
Nu păstrați ghiveciul într-o cameră încălzită (peste 15°C), forțând creșterea.
Nu udați la fel de des ca vara și nu lăsați apa să stagneze în farfurie.
Nu fertilizați sau administrați stimulatori de creștere pe timpul iernii.
Nu mutați planta afară la prima zi caldă, riscând șocul termic.
Această etapă, care se desfășoară imediat după înflorire, determină rata de supraviețuire a plantei în timpul iernii.
Tăierea corectă este esențială pentru a transfera energia plantei de la masa verde la sistemul radicular, protejând-o de frig. Tăierea se execută la sfârșitul toamnei (de regulă, la sfârșitul lunii noiembrie sau imediat ce florile sunt ofilite și planta a fost expusă primului îngheț ușor). Nu tăiați imediat ce planta a încetat să înflorească, ci așteptați ca energia să fie trasă înapoi în rădăcini. Se taie toate tulpinile uscate și florile ofilite. Lăsați o înălțime de 10 până la 15 cm deasupra nivelului solului. Această porțiune scurtă, denumită „stolon", va proteja coroana rădăcinii și va permite identificarea locului de unde va porni noua creștere în primăvară. Prin tăiere, se reduce suprafața de evaporare și se previne acumularea de zăpadă sau gheață pe tulpini, care ar putea favoriza putrezirea sau fisurarea țesuturilor.
Menținerea unui mediu uscat și steril este vitală pentru a preveni bolile fungice pe timpul iernii. Curățarea bazei: îndepărtați toate frunzele și resturile vegetale căzute pe suprafața solului și în jurul bazei tulpinii. Resturile organice rețin umiditatea și sunt un mediu propice pentru dezvoltarea ciupercilor (ex: făinare, putregai). Recomandăm aplicarea unui tratament fungicid sistemic, cu spectru larg, înainte ca planta să fie mutată în locul de iernare. O soluție slabă, pe bază de cupru sau un fungicid specific pentru plante perene, va asigura o protecție preventivă împotriva patogenilor care ar putea supraviețui în sol sau pe rizomi.
Alegerea spațiului corect este factorul determinant pentru a menține planta în faza de repaus vegetativ (dormancy) și pentru a o proteja de șocul termic sau de putrezire.
Crizantema nu moare de frig, ci moare cel mai adesea din cauza alternanței îngheț-dezgheț și a umidității excesive. Temperatura optimă de iernare este între 0°C și 10°C. Repausul vegetativ este asigurat sub 10°C. Evitați spațiile încălzite (>15°C), deoarece planta va încerca să își reia creșterea prematur, epuizându-și rezervele de energie. Deoarece planta este în repaus, necesarul de lumină este redus. Spațiile semi-întunecate sau chiar întunecate (cum ar fi o pivniță) sunt adecvate. Lumina puternică și căldura ar trebui evitate. Asigurați o ventilație minimă pentru a preveni stagnarea aerului umed, care favorizează mucegaiul și bolile fungice.
Alegerea locului depinde de resursele spațiale disponibile. Iată trei opțiuni eficiente:
Pivniță/beci (neîncălzite) - soluția optimă: temperatura este constantă, iar lipsa luminii menține repausul complet.
Garaj/magazie rece - atenție la fluctuațiile de temperatură, dacă spațiul e accesat frecvent!
Balcon închis/terasă - atenție la riscul de îngheț al rădăcinilor prin pereții ghiveciului în nopțile geroase, protejați ghiveciul!
Pentru crizantemele lăsate pe balcoane închise sau în spații unde temperatura poate scădea sub pragul de îngheț (−5°C), este obligatorie izolarea rădăcinilor:
Mulcirea: Acoperiți suprafața solului din ghiveci cu un strat gros (5-7 cm) de scoarță de copac, paie sau frunze uscate. Acest strat acționează ca un izolator și protejează rădăcinile de înghețul direct.
Izolarea laterală: Înfășurați ghivecele individuale în folie cu bule, saci de iută sau material geotextil. Împachetarea în grup, cu ghivecele lipite unul de celălalt, oferă, de asemenea, o izolare sporită.
În faza de repaus vegetativ, metabolismul plantei încetinește dramatic. Îngrijirea nu trebuie să fie activă, ci, dimpotrivă, minimă și controlată.
Udarea în exces este principala cauză a putrezirii rădăcinilor (asfixia radiculară) la crizantemele iernate în ghiveci. Udarea se face rar și moderat. Frecvența medie este de o dată pe lună. Nu udați niciodată la intervale fixe. Udați doar când solul este complet uscat la atingere, la o adâncime de 3-5 cm. Aplicați o cantitate mică de apă – strict cât să mențineți rădăcinile hidratate și să preveniți uscarea totală a balotului de pământ. Nu lăsați niciodată apă să stagneze în farfuria ghiveciului sau la baza acestuia. Atenție la îngheț: dacă planta este depozitată la temperaturi apropiate de 0°C, udarea trebuie făcută doar în zilele cu temperatură pozitivă, pentru a preveni transformarea apei în gheață, care ar deteriora structura celulară a rădăcinilor.
Fertilizarea în perioada de iernare nu este doar inutilă, ci și dăunătoare. Nu se aplică niciun tip de îngrășământ, pe toată perioada de repaus vegetativ (aproximativ noiembrie - martie). Când temperatura este scăzută, planta nu poate asimila nutrienții. Prezența sărurilor minerale neasimilate în sol crește concentrația salină, ceea ce poate duce la deshidratarea rădăcinilor sau la arsuri chimice atunci când planta este deja stresată de frig. Fertilizarea se reia progresiv abia în primăvară (martie/aprilie), odată cu mutarea plantei în lumină și cu apariția noilor lăstari.
Tranziția din repaus la creșterea activă trebuie să fie graduală pentru a preveni șocul metabolic și pentru a pregăti planta pentru o înflorire optimă.
Mutarea plantei din mediul rece, întunecat, direct în soare și căldură poate fi fatală. Mutați planta din spațiul de iernare la sfârșitul iernii sau începutul primăverii (de regulă, la începutul sau mijlocul lunii martie), când riscul de îngheț puternic a trecut. Alegeți o zonă mai luminoasă și cu o temperatură moderată (ex: o seră neîncălzită sau un balcon însorit). Asigurați-vă că temperatura este constantă și depășește 10°C. Reluați udarea progresiv. Treceți de la udarea lunară la udarea săptămânală, menținând solul uniform umed (dar niciodată îmbibat) pe măsură ce apar primii lăstari noi.
Solul din ghiveci, după un sezon și o iarnă, este de obicei epuizat de nutrienți și compactat. Dacă planta a fost în același ghiveci de mai mult de un an, verificați sistemul radicular. Dacă rădăcinile sunt dense și au format un ghem, transplantarea într-un ghiveci cu un diametru cu 2-5 cm mai mare este obligatorie. Dacă ghiveciul este suficient de mare, scoateți primii 5-10 cm de sol vechi și înlocuiți-i cu un amestec proaspăt, bogat în turbă și cu drenaj bun. Asigurați-vă că orificiile de drenaj ale ghiveciului sunt neobturate, deoarece plantele vor necesita mult mai multă apă în faza de creștere.
Ciupirea este un secret de producător esențial pentru a obține o tufă deasă și o înflorire abundentă. Când noii lăstari au atins o înălțime de aproximativ 10-15 cm, îndepărtați vârful de creștere (ciupire). Această operațiune forțează planta să dezvolte ramificații laterale, rezultând o plantă mult mai bogată în flori. Începeți aplicarea unui îngrășământ echilibrat (de preferat N-P-K 20-20-20), o dată la două săptămâni, pentru a susține creșterea rapidă a lăstarilor noi.
Managementul crizantemelor în ghiveci este mai dificil din punct de vedere tehnic deoarece ghiveciul, din cauza volumului său limitat, oferă izolare termică insuficientă, iar fluctuațiile de temperatură afectează rapid întregul balot de pământ; controlul umidității este o altă cauză, pentru că mediul închis (beci/garaj) nu permite evaporarea naturală, astfel încât, orice greșeală de udare înseamnă apă stagnantă care duce direct la asfixierea și putrezirea rădăcinilor, un risc mult mai mare decât cel întâlnit la crizantemele din grădină.
Cauza este aproape întotdeauna udarea excesivă combinată cu temperatura scăzută. La temperaturi sub 10°C, rădăcinile nu consumă apă. Soluția: udare lunară, doar când solul este complet uscat.
Mucegaiul e cauzat de lipsa de ventilație și de umiditatea excesivă. Tăiați părțile afectate, asigurați aerisire și aplicați un fungicid sistemic. Reduceți udarea imediat.
Mutarea se face gradual, după ce riscul de îngheț târziu a trecut (aprilie-mai), pentru a se evita șocul termic. Începeți cu câteva ore, la umbră.
Da, dar izolarea termică e obligatorie. Rădăcinile îngheață rapid în plastic, ghivecele de lut oferă o izolare ușor mai bună, însă și ghiveciul din plastic, înfășurat în iută sau în folie cu bule este eficient.