Genul Chrysanthemum aparține familiei Asteraceae (Compositae). Denumirea provine din greaca veche, unde „chrysos” înseamnă aur, iar „anthemon” înseamnă floare, referindu-se inițial la culoarea predominant galbenă a speciilor sălbatice.

Deși genul Chrysanthemum cuprinde circa 40 de specii, majoritatea formelor cultivate și hibride cunoscute sub numele de crizanteme de grădină sau floricole sunt derivate predominant din Chrysanthemum morifolium (un hibrid complex) sau Chrysanthemum indicum.

Denumiri populare

În limba română, cele mai frecvente denumiri populare sunt:

crizantemă (termenul standard);
tufa, tufănică;
mărăriță (regionalism);
dumitriță (în special pentru crizantemele de toamnă, asociate cu sărbătoarea Sf. Dumitru).

Istoria cultivării

Cultivarea crizantemelor are o istorie vastă, originând în China, unde a început în urmă cu peste 3.000 de ani.

Antichitatea chineză: inițial, crizantema era utilizată nu doar ca plantă ornamentală, ci și în scopuri medicinale și alimentare (petalele și frunzele tinere erau consumate). I se acorda o importanță deosebită, fiind considerată una dintre cele „Patru flori nobile” (alături de prun, orhidee și bambus).
Introducerea în Japonia: crizantema a fost introdusă în Japonia în jurul secolului al VIII-lea d.Hr. Aici, planta a dobândit o semnificație culturală și politică și mai profundă. În anul 910 d.Hr., Curtea Imperială a Japoniei a organizat primul Festival al Crizantemelor. Floarea a devenit ulterior sigiliul și emblema Casei Imperiale a Japoniei (Tronul Crizantemei).
Expansiunea occidentală: introducerea în Europa a avut loc în secolul al XVII-lea, însă cultivarea la scară largă a început abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, inițial în Franța și Anglia. De atunci, au fost dezvoltate mii de soiuri horticole cu o varietate extraordinară de forme, mărimi și culori.

Simbolistică

Simbolistica crizantemei variază considerabil în funcție de cultură și culoare:

Asia (China, Japonia): simbolizează longevitatea, reînnoirea, bucuria, soarele și noblețea. În Japonia, este un simbol național de prim rang, asociat cu perfecțiunea și ordinea.
Europa și America de Nord: în multe țări europene, în special Franța, Belgia, Italia și Spania, crizantema este asociată preponderent cu doliul și omagiul adus celor dispăruți, fiind o floare tradițională de Ziua Morților/Tuturor Sfinților.
Simbolistică generală a culorilor:
- Galben/Auriu: fericire, vitalitate (în Asia); uneori iubire respinsă (în Occident).
- Roșu: iubire profundă și pasiune.
- Alb: adevăr, puritate, loialitate.

Utilizări

Deși în cultura occidentală crizantema este predominant o plantă ornamentală, în Asia de Est, în special în China, utilizările sale sunt extinse și includ aplicații culinare și medicinale tradiționale.

1. Utilizări culinare

Infuzii (Ceaiul de crizantemă - Júhuāchá):
- Florile uscate (în special cele de culoare galbenă sau albă) ale anumitor soiuri de Chrysanthemum morifolium sunt infuzate în apă fierbinte.
- Indicații tradiționale: este o băutură populară, consumată în China pentru a "răcori" organismul (conform medicinei tradiționale chineze - MTC), pentru a îmbunătăți vederea și pentru a calma febra.
Alimente:
- Petalele și frunzele tinere ale anumitor soiuri sunt ocazional folosite ca adaos în salate sau preparate gătite, având un gust ușor amar și aromat.
- Miere de crizantemă: în unele regiuni, lavanda cultivată în apropierea crizantemelor poate produce miere cu o aromă florală distinctivă.

2. Utilizări medicinale (tradiționale și fitochimice)

Medicina tradițională chineză: Crizantema este un remediu des întâlnit.
- Constituenți activi: conține compuși volatili, flavonoide (ex. apigenină și luteolină) și acizi fenolici.
- Efecte atribuite: studii farmacologice moderne sugerează proprietăți antiinflamatoare, antioxidante și neuroprotectoare. Extractele de crizantemă sunt cercetate pentru potențialul lor în protecția cardiovasculară și ameliorarea simptomelor de gripă.
Uz extern: în unele tratamente tradiționale, cataplasmele cu frunze de crizantemă erau folosite pentru tratarea inflamațiilor locale și a arsurilor minore.

3. Utilizări ornamentale și floricole

Plante de ghiveci și amenajări: utilizarea predominantă, crizantema fiind un pilon al amenajărilor de toamnă.
Flori tăiate: este una dintre cele mai importante flori tăiate la nivel global, apreciată pentru durabilitatea sa remarcabilă în vază.

Cultivare și îngrijire

Cultivarea crizantemelor necesită condiții specifice pentru o dezvoltare optimă și o înflorire abundentă.

1. Condiții de mediu

Lumină: necesită soare direct (minimum 6 ore/zi) pentru a înflori corespunzător. Lipsa luminii duce la tije alungite și la o înflorire redusă.
Sol: preferă un sol bine drenat, fertil, ușor acid spre neutru (pH 6.0 - 7.0), bogat în materie organică. Stagnarea apei la nivelul rădăcinilor este dăunătoare și duce la putrezirea acestora.

2. Irigare

Se menține solul constant umed, dar nu îmbibat. Udarea se face dimineața, la baza plantei, evitând udarea foliajului pentru a reduce riscul de boli fungice (ex. făinare, rugină).

3. Fertilizare

În perioada de creștere vegetativă (primăvara-vara), se aplică un îngrășământ echilibrat, bogat în azot (ex. 20-20-20).
Începând cu luna iulie și până la formarea bobocilor, se trece la un îngrășământ bogat în fosfor și potasiu pentru a stimula înflorirea și a consolida structura plantei.

4. Tundere și „ciupire”

Ciupirea: pentru a încuraja ramificarea și a obține o plantă densă, cu multe flori, vârfurile de creștere (aproximativ 1-2 cm) trebuie îndepărtate de câteva ori. Prima ciupire se face când planta atinge 15-20 cm înălțime, iar ultima, în general, nu mai târziu de jumătatea lunii iulie (în funcție de soi). Această practică influențează direct calendarul de înflorire.
Tunderea de toamnă/iarnă: după înflorire și ofilire, tulpinile se taie la circa 10-15 cm deasupra nivelului solului pentru a pregăti planta pentru iernare.

5. Iernarea

Majoritatea soiurilor moderne de crizanteme de grădină sunt rezistente la ger. Cu toate acestea, în zonele cu ierni reci și fără strat de zăpadă, este necesară aplicarea unui mulci gros (paie, frunze uscate) pentru a proteja rădăcina împotriva înghețului.
Aflați mai multe despre îngrijirea crizantemei la ghiveci, în perioada iernii, din 💡Ghidul nostru special.

Cultivare și îngrijire