Plante > Panseluță
Panseluța de grădină, cunoscută și ca „Viola elvețiană", este un hibrid complex, cunoscut științific sub denumirea de Viola wittrockiana.
Această specie hibridă provine din încrucișările ample realizate în secolul al XIX-lea, în special între trei specii sălbatice din genul Viola, care aparține familiei Violaceae:
Viola tricolor (Panseluța sălbatică sau Trei-frați-pătați)
Viola lutea
Viola altaica
Genul Viola cuprinde sute de specii, iar V. wittrockiana se distinge prin florile sale mari, adesea cu un centru catifelat (o „față” distinctivă), și rezistența la variațiile de temperatură.
În limba română, cele mai utilizate denumiri populare sunt:
panseluță (termenul standard pentru hibridul cultivat);
viorea (termen general, adesea aplicat speciilor sălbatice din genul Viola);
trei-frați-pătați (pentru specia sălbatică Viola tricolor, din care derivă hibridul).
Istoria panseluței cultivate modern începe cu specia sălbatică Viola tricolor, răspândită pe scară largă în Europa și Asia de Vest.
Panseluța sălbatică: Viola tricolor a fost folosită încă din antichitate în medicina populară, fiind menționată în texte pentru proprietățile sale.
Începuturile hibridizării (secolul al XIX-lea): transformarea V. tricolor în panseluța mare de grădină (V. × wittrockiana) a fost inițiată în Anglia.
Lord Gambier: în anii 1810, grădinarul său a început selecții riguroase, îmbunătățind mărimea și coloritul florilor.
James Grieve și William Thomson: acești horticultori au continuat eforturile de încrucișare, ducând la apariția soiurilor mari, cu petale suprapuse, care au stabilit standardul panseluței moderne.
Expansiunea cultivării: datorită capacității de a înflori în sezoane reci (primăvara devreme și toamna târziu), panseluța a devenit rapid una dintre cele mai populare plante anuale/bienale pentru amenajări peisagistice și jardiniere în climatul temperat.
Simbolismul panseluței este direct legat de etimologia numelui său popular și de aspectul său distinctiv.
Etimologie: numele "Pansy" (din engleză și franceză, „pensée”) înseamnă gând, cugetare sau amintire. Se spune că floarea, cu capul aplecat, ar medita sau ar fi preocupată de o amintire.
Simbolistică generală:
Gândire/Meditație: cel mai frecvent simbol, sugerând reflecție.
Amintiri: simbol al memoriei afective și al iubirii neuitate.
Afecțiune: uneori asociată cu prietenia și afecțiunea.
Culoarea: simbolistica nu este la fel de strictă ca la alte flori, dar:
Violet/Mov: regalitate, admirație, misticism.
Galben/Auriu: bucurie și optimism.
Utilizările panseluței cultivate sunt în principal ornamentale. Totuși, ruda sa sălbatică, Viola tricolor (Trei-frați-pătați), deține o istorie mai bogată în fitoterapie și în aplicații comestibile.
1. Utilizări culinare
Decorațiuni comestibile: florile de panseluță cultivată (V. wittrockiana) sunt folosite pe scară largă ca decorațiuni comestibile în patiserie, salate și aperitive. Sunt apreciate pentru culorile vii și forma estetică.
Cristalizare: petalele pot fi conservate prin cristalizare cu zahăr, fiind folosite în ornarea prăjiturilor fine.
Siropuri și jeleuri: rar, panseluțele sunt utilizate pentru a infuza siropuri, conferindu-le o ușoară aromă florală.
2. Utilizări medicinale și cosmetice (pentru Viola tricolor)
Fitoterapie (Trei-frați-pătați): planta Viola tricolor a fost folosită ca plantă medicinală încă din Evul Mediu.
Constituenți activi: saponine, flavonoide (rutină), mucilagii și metil-salicilat (un precursor al aspirinei, cu proprietăți antiinflamatoare).
Indicații tradiționale (dovedite parțial de studii științifice):
Dermatologie: utilizată pentru afecțiuni cutanate ușoare, cum ar fi eczema seborreică la copii (aplicare externă) și pentru proprietățile sale purificatoare (intern).
Expectorant și diuretic: datorită saponinelor și mucilagiilor, este folosită ca adjuvant în tratarea bronșitelor și ca diuretic ușor.
Cosmetice: extractele din V. tricolor sunt uneori încorporate în produse de îngrijire a pielii pentru a beneficia de proprietățile sale antiinflamatoare și calmante.
3. Utilizări ornamentale
Flori de sezon rece: utilizarea primară a panseluțelor (V. wittrockiana) este în amenajări de toamnă, iarnă blândă și primăvară, asigurând culoare în perioadele când majoritatea plantelor sunt inactive.
Flori tăiate: mai puțin folosite ca flori tăiate din cauza tijei scurte, dar sunt excelente pentru aranjamente florale miniaturale.
Panseluțele sunt cultivate cel mai adesea ca plante bienale (semănate într-un an pentru a înflori în următorul) sau ca anuale de sezon rece.
1. Condiții de mediu
Lumină: preferă soarele plin sau umbra parțială luminoasă. În zonele cu veri fierbinți, umbra de după-amiază este crucială pentru a preveni oprirea înfloririi și ofilirea.
Temperatură: sunt plante de sezon rece. Rezistă la înghețuri ușoare. Florile lor încetează să mai producă boboci când temperaturile de vară depășesc constant 24 C°- 26 C° .
Sol: necesită un sol bogat în materie organică, bine drenat, cu un pH ușor acid până la neutru.
2. Irigare
Solul trebuie menținut constant reavăn (umed). Deși sunt rezistente la frig, nu tolerează uscarea completă a substratului. Udarea este deosebit de importantă toamna târziu pentru a le pregăti pentru iernare.
3. Fertilizare
Se aplică un îngrășământ echilibrat, solubil în apă (ex. NPK 15-15-15) la plantare și apoi o dată pe lună.
Fertilizarea în exces (în special cu azot) trebuie evitată, deoarece duce la o creștere vegetativă abundentă în detrimentul florilor.
4. Întreținere și tăiere
Îndepărtarea florilor ofilite: este o practică esențială. Îndepărtarea constantă a florilor trecute împiedică formarea semințelor și stimulează planta să producă noi boboci, prelungind semnificativ perioada de înflorire.
Regenerare: dacă plantele devin lungi și neregulate în timpul primăverii târzii, o tundere ușoară poate stimula o nouă creștere compactă, cu o ultimă rafală de flori înainte de instalarea căldurii excesive.