Plante > Zambila
Zambila este clasificată științific ca Hyacinthus orientalis, aparținând familiei Asparagaceae (fosta familie liliaceae).
Genul Hyacinthus cuprinde un număr mic de specii, iar Hyacinthus orientalis este specia din care derivă majoritatea zambilelor cultivate în scop ornamental.
În limba română, denumirile frecvente sunt:
zambilă (termenul standard);
iacint;
clopoțel (regionalism).
Zambila este originară din Orientul Apropiat, din regiunile Turciei, Siriei și Libanului.
Antichitate: a fost menționată în mitologia greacă (legată de eroul Hyacinthus) și cultivată în grădinile din Imperiul Otoman.
"Tulip mania" olandeză: zambila a ajuns în Europa de Vest în secolul al XVI-lea, adusă din Turcia în Olanda. alături de lalea, a devenit un bulb de mare valoare în timpul „maniei lalelelor”, fiind un simbol al bogăției.
Cultivarea modernă: Olanda rămâne cel mai mare producător și exportator de bulbi de zambilă, dezvoltând mii de hibrizi.
Simbolismul zambilei este legat de mitologia greacă:
joc și sport: datorită poveștii lui Hyacinthus.
frumusețe și mândrie: simbolizată de aspectul perfect al florilor.
regret/doliu: simbolism mai vechi, legat de moartea eroului mitologic.
Utilizarea zambilei este exclusiv ornamentală, cu un accent puternic pe parfum.
Ornamental: apreciată pentru înflorirea timpurie și parfumul său intens.
Parfumerie: parfumul zambilei este adesea reprodus sintetic în industria parfumurilor.
Toxicitate: atenție, bulbul de zambilă conține oxalați de calciu și alcaloizi și este toxic, dacă este ingerat!
Zambila este o plantă cu bulb, perenă, care înflorește primăvara devreme.
1. Condiții de mediu
Lumină: necesită soare plin sau umbră parțială în timpul înfloririi.
Temperatură: rezistentă la frig, necesită o perioadă de frig (vernalizare) pentru a iniția înflorirea (temperaturi sub 7∘c timp de 10-14 săptămâni).
Sol: preferă un sol bine drenat, bogat în humus. bulbul este extrem de sensibil la putrezire în solurile care rețin apa.
2. Irigare
Moderată: se udă moderat în perioada de creștere (primăvara). după ce frunzele se îngălbenesc și mor (sfârșitul primăverii), udarea trebuie sistată complet.
3. Fertilizare
După înflorire: se aplică un îngrășământ echilibrat sau bogat în potasiu, imediat după ce florile s-au uscat, dar cât timp frunzele sunt încă verzi. acest lucru reface rezervele de nutrienți în bulb pentru înflorirea din anul următor.
4. Întreținere (bulbi)
Nu tăiați frunzele verzi! Frunzele trebuie lăsate să moară natural. Ele transferă energia solară înapoi în bulb pentru a asigura floarea de anul viitor.
Planta de ghiveci: zambilele forțate în ghiveci nu înfloresc de obicei la fel de bine în anul următor, în grădină.
Cea mai mare amenințare la adresa zambilei este putrezirea bulbilor cauzată de umiditatea excesivă care favorizează apariția ciupercilor; singura măsura aplicabilă este înlăturarea și distrugerea bulbilor afectați.
Dacă bulbii devin moi și miros neplăcut, acesta e indiciul pentru apariția putregaiului moale bacterian.