Plante > Pătrunjel
Pătrunjelul este clasificat științific ca Petroselinum crispum.
Aparține familiei botanice Apiaceae (cunoscută și ca Umbelliferae), din care fac parte și morcovul, țelina și coriandrul. Denumirea genului, Petroselinum, provine din greaca veche, de la petra (stâncă/piatră) și selinon (țelină), sugerând că planta crește adesea pe terenuri pietroase.
Există două varietăți principale cultivate:
Petroselinum crispum var. Neapolitanum: pătrunjelul cu frunze plate, denumit și italian, care este considerat a avea o aromă mai intensă.
Petroselinum crispum var. Crispum: pătrunjelul cu frunze crețe, utilizat preponderent ca garnitură.
În limba română, cele mai utilizate denumiri sunt:
pătrunjel (termenul standard);
pătrunjel de frunze (pentru soiurile de frunze);
pătrunjel de rădăcină (pentru varietățile cultivate pentru rădăcină).
Pătrunjelul este o plantă originară din regiunea mediteraneană, cu o istorie care îmbină utilizările ritualice cu cele culinare și medicinale.
Antichitatea mediteraneană: grecii antici nu îl consumau în mod obișnuit, ci îl considerau o plantă sacră, asociată cu moartea (se credea că a crescut din sângele eroului Archemorus). Era folosit pentru decorarea mormintelor și pentru cununiile purtate la festivaluri. Romanii au fost primii care i-au recunoscut valoarea culinară și medicinală, utilizându-l intensiv pentru a masca mirosurile puternice și ca agent digestiv.
Evul Mediu: a devenit o cultură comună în Europa, Carol cel Mare a promovat cultivarea sa în grădinile imperiale, recunoscându-i proprietățile medicinale.
Epoca Modernă: pătrunjelul a devenit una dintre cele mai răspândite și esențiale verdețuri în bucătăriile europene și din Orientul Mijlociu, apreciat pentru aroma sa proaspătă și nutritivă.
Deși simbolistica sa s-a diminuat în timp, mai multe semnificații s-au perpetuat din antichitate:
moarte și doliu: simbolismul arhaic grecesc;
sărbătoare și triumf: prin utilizarea sa în coroanele purtate de atleți la Jocurile Istmice din Grecia Antică;
putere de regenerare: simbolism modern, datorită capacității sale de a reveni viguros după tăiere.
Pătrunjelul este valoros nu doar ca aromatizant, ci și ca sursă de vitamine și compuși bioactivi.
1. Utilizări culinare
Aromatizant principal: un ingredient esențial în bucătăria europeană și a Orientului Mijlociu (ex. în preparatul Tabbouleh). Este utilizat proaspăt, adăugat la finalul preparării, pentru a-și păstra aroma și culoarea.
Garnitură: varietatea creță este utilizată frecvent ca element decorativ.
Pătrunjel rădăcină: rădăcina este utilizată ca legumă, similar cu morcovul, fiind un component cheie în baza de supe și ciorbe (alături de morcov și păstârnac).
2. Utilizări medicale și nutriționale
Valoare nutrițională excepțională: pătrunjelul proaspăt este extrem de bogat în vitamina K (esențială pentru coagularea sângelui și sănătatea oaselor) și vitamina C. De asemenea, conține o cantitate semnificativă de provitamina A (beta-caroten) și fier.
Constituenți activi: conține uleiuri volatile precum miristicină și apiole (în semințe și rădăcină) și flavonoide (ex. apigenină).
Proprietăți diuretice: infuziile de pătrunjel sunt utilizate tradițional ca un diuretic eficient, ajutând la eliminarea excesului de lichide și la suportul funcției renale.
Efect antioxidant: datorită conținutului ridicat de flavonoide, manifestă o puternică activitate antioxidantă și antiinflamatoare.
3. Utilizări cosmetice
Proprietăți odorizante: masticarea pătrunjelului proaspăt este un remediu tradițional pentru combaterea halenei (mirosul neplăcut al respirației), în special după consumul de usturoi.
Îngrijirea pielii: extractul de pătrunjel este uneori folosit în cosmetice pentru a conferi luminozitate pielii și a ameliora aspectul petelor pigmentare.
Pătrunjelul este o plantă bienală (care trăiește doi ani), dar este cultivată ca anuală pentru consum.
1. Condiții de mediu
Lumină: preferă soarele parțial sau umbra parțială. Prea mult soare puternic, mai ales vara, poate duce la îngălbenirea frunzelor.
Temperatură: se dezvoltă optim la temperaturi moderate de 16 C°- 21 C° . Este rezistent la înghețuri ușoare și poate supraviețui iernilor blânde.
Sol: necesită un sol profund, bine drenat și bogat în materie organică. Solul trebuie să fie constant reavăn.
2. Irigare
Pătrunjelul necesită umiditate constantă. Solul nu trebuie lăsat să se usuce complet, deoarece acest lucru poate duce la ofilirea rapidă și la un gust amar al frunzelor.
3. Fertilizare
Având în vedere că se recoltează biomasa (frunzele), planta beneficiază de aplicarea regulată a unui îngrășământ echilibrat, cu conținut crescut de azot, aplicat la fiecare 4-6 săptămâni. Compostul sau gunoiul de grajd descompus sunt excelente.
4. Recoltare și tundere
Recoltare: frunzele pot fi recoltate începând cu aproximativ 70-90 de zile de la semănat. Este esențial să se taie tulpinile exterioare de la bază, lângă nivelul solului, pentru a stimula planta să producă noi creșteri din centru.
Înflorirea: în al doilea an, pătrunjelul va produce tije florale și semințe. Odată ce începe înflorirea, aroma frunzelor scade semnificativ, devenind aspră și amăruie; de aceea, planta este înlăturată.