Genul Lavandula aparține familiei botanice Lamiaceae (cunoscută anterior ca Labiatae), care include și alte plante aromatice precum menta, salvia și rozmarinul.

Cea mai cultivată și economică specie, din care se obține majoritatea uleiului esențial comercial, este Lavandula angustifolia, cunoscută sub sinonimele Lavandula vera sau Lavandula officinalis.

Alte specii relevante în cultură includ:

Lavandula latifolia (Lavanda cu frunze late): produce ulei esențial de spike (mai puțin fin).
Lavandula intermedia (Lavandin): un hibrid natural între L. angustifolia și L. latifolia, apreciat pentru producția mare de biomasă și ulei.

Denumiri populare

În limba română, denumirile frecvente sunt:

lavandă (termenul standard);
levănțică;
spic (regionalism).

Istoria cultivării

Utilizarea și cultivarea lavandei se întinde pe mii de ani, fiind profund înrădăcinată în civilizațiile mediteraneene.

Antichitatea Mediteraneană: grecii și, în special, romanii au fost primii care au utilizat lavanda pe scară largă. Numele „Lavandula” derivă din latinescul lavare, care înseamnă a spăla, datorită folosirii florilor și uleiului în băi, pentru purificarea apei și parfumarea hainelor. Lavanda era apreciată pentru proprietățile sale antiseptice și aromatice.
Evul Mediu: cultivarea a continuat în mănăstiri, fiind folosită în medicină (ca antiseptic și calmant) și pentru parfumarea rufelor.
Renașterea și Epoca Modernă: cultivarea lavandei s-a intensificat în regiunile din sudul Franței (în special Provence), unde clima și altitudinea sunt ideale pentru obținerea unui ulei esențial de înaltă calitate (L. angustifolia). Franța a devenit centrul mondial al distilării lavandei.
Secolul XX: cercetările științifice au confirmat proprietățile terapeutice, reimpulsionând cultivarea industrială la nivel global.

Simbolistică

Simbolismul lavandei este uniform și se concentrează în jurul proprietăților sale purificatoare și calmante.

Puritate și curățenie: datorită utilizării sale istorice în igienă și spălare.
Calm și liniște: atribuită efectelor sale relaxante demonstrate științific asupra sistemului nervos.
Loialitate și devotament: în unele tradiții, este asociată cu o iubire durabilă.

Utilizări

Lavanda este o plantă cu un spectru larg de aplicații, bazate pe compușii săi volatili, în special linalool și acetat de linalil.

1. Utilizări medicale și aromaterapie (dovedite științific)

Anxiolitic și sedativ: inhalarea uleiului esențial de L. angustifolia este demonstrată a avea efecte de reducere a anxietății și de îmbunătățire a calității somnului (efecte neurofiziologice confirmate). Este utilizată în tratamentul insomniei și al stărilor de neliniște.
Antiseptic și antiinflamator: uleiul are proprietăți antimicrobiene și poate fi aplicat, diluat, pe tăieturi minore și înțepături de insecte pentru a reduce inflamația și a preveni infecțiile.
Analgezic local: utilizat extern, poate ajuta la ameliorarea durerilor de cap de tip tensional.

2. Utilizări cosmetice

Parfumare: florile uscate sunt folosite în săculeți (potpourri) pentru parfumarea hainelor și respingerea moliilor (efect insecticid natural).
Îngrijirea Pielii: componentă în săpunuri, loțiuni și ape de colonie. Uleiul esențial este adăugat în formulele de îngrijire a tenului, fiind apreciat pentru efectul său calmant asupra pielii iritate.

3. Utilizări culinare

Aromatizant: florile uscate, în cantități mici, sunt utilizate ca mirodenie în bucătăria mediteraneană (în special în amestecul Herbes de Provence).
Deserturi: lavanda oferă o notă florală distinctivă în deserturi precum înghețata, siropurile, fursecurile și ciocolata. Este esențial să se utilizeze L. angustifolia (lavanda englezească), deoarece Lavandina și L. latifolia pot avea un gust prea camforat.

Cultivare și îngrijire

Lavanda este o plantă perenă rustică, adaptată zonelor aride, dar necesită condiții specifice pentru o dezvoltare optimă.

1. Condiții de mediu

Lumină: necesită soare plin și direct (minimum 6-8 ore/zi). Expunerea solară insuficientă duce la tije fragile și o producție redusă de ulei esențial.
Sol: este esențial un sol foarte bine drenat. Lavanda preferă solurile sărace, pietroase sau nisipoase și tolerează un pH ușor alcalin (pH 6.5 - 8.0). Solurile argiloase, grele și umede sunt fatale.
Temperatură: este rezistentă la frig (L. angustifolia tolerează până la −20 C° în condiții de drenaj excelent).

2. Irigare

Lavanda este o plantă rezistentă la secetă (xerofită) odată ce este matură (după primul an).
În primul an de plantare, irigarea regulată, dar moderată, este necesară. Ulterior, se irigă extrem de rar sau deloc, cu excepția perioadelor de secetă prelungită.

3. Fertilizare

Lavanda nu necesită fertilizare intensivă. De fapt, solurile prea bogate în nutrienți (în special azot) stimulează o creștere excesivă a frunzișului în detrimentul florilor și a concentrației de ulei esențial.
Dacă este necesar, se poate aplica o cantitate mică de compost sau un îngrășământ cu eliberare lentă, cu un conținut scăzut de azot, primăvara.

4. Tundere

Tunderea anuală este obligatorie pentru a menține forma compactă a tufei, a stimula ramificarea și a preveni lignificarea excesivă a bazei.
Tunderea de primăvară: la începutul primăverii, după ce pericolul de îngheț a trecut, se taie aproximativ o treime din masa verde, evitând lemnul vechi, deoarece recuperarea din lemnul lignificat este dificilă.
Tunderea de vară (după recoltare): se taie tijele florale rămase, formând o tufă rotundă și compactă.

Cultivare și îngrijire